Gasire norocoasa

Un mic aparat pe care l-am gasit la un faimos targ de vechituri printr-o achizitie din impuls. S-a dovedit dupa niste cercetari lungi pe internet ca fiind o mica bijuterie a anilor ’50, bakelita, posibil placata cu aur, in stil art decó. O cutiuta simpla cu o lenila in fata care mananca film de format mediu si produce imagini patrate de 6×6 cm.


Un alt fel de trecut

 

   În Rusia, viața e o reprezentare a fotografiei. Cel puțin așa îmi imaginez că este în cazul lui Sergey Prokudin Gorsky, fotograf și chimist rus, care a surprins o mare parte din această țară într-o manieră extraordinară cu o serie vastă de fotografii în culori. Ah, și asta se întâmpla undeva pe la începutul secolului trecut,  când Rusia mai era încă un imperiu unde nobilimea abuza omul de rând și nu invers.

   Provenind dintr-o familie nobliă, cu lungă tradiție militară, Prokudin-Gorsky s-a bucurat de privilegiul de a putea studia chimia sub îndrumarea lui Mendeleev, fiind în special pasionat de fotochimie. Pasionat în același timp și de fotografie, Gorsky a îmbinat știința chimiei cu meșteșugul fotografiei și a creat magie. Astăzi este considerat unul dintre pionierii fotografiei color, și într-adevăr, el a reușit să pună bazele acesteia într-un mod spectaculos, documentând metodic viața pe întinsul imperiului rusesc dinaintea primului război mondial. Cu sprijinul casei imperiale, impresionate de fotografiile în culoare ale lui Gorsky, acesta a pornit în 1909 de-a lungul Rusiei, cu un laborator fotografic amenajat într-un vagon de tren, și a realizat mii de fotografii, surprinzând lumea acelor ani în detaliu viu colorat.

   Fascinant e felul în care el a reușit să transforme culoarea în informație care să poată fi reintertpretată și renăscută peste ani. În jurul anului 1900, fotografia se înregistra pe bucăți de sticlă, în aparate de lemn, de cele mai multe ori mari și grele. La toate astea se mai adăuga și faptul că placa care urma să înregistreze scena trebuia preparată pe loc, expusă, și apoi imediat developată. Cu alte cuvinte fotografia se făcea cu laboratorul la purtător ca extensie integrantă a aparatului.  În aceste vremuri, rusul nostru a pus la punct o tehnică de fotografie color care presupunea înregistrarea unei scene de trei ori, cu câte un filtru colorat în fața obiectivului, pentru fiecare dintre cele 3 mult iubite culori: roșu, galben și albastru. În conditiile ăstea presupun că o poză dura un pic mai puțin decât realizarea unui tablou, și nu e de mirare că  nu a prins  la public, sau măcar la încă câțiva oameni, care să încerce să-l egaleze. Imaginea finală putea fi vizualizată doar prin suprapunerea a 3 proiecții colorate specific, lucru pe cât de incomod pe atât de superb în rezultatul pe care reușea să-l producă, comparabil cu tehnologia modernă și oricum cu mult înaintea zilelor sale.

Maestrul magician al fotografiei, Prokudin-Gorskii

Turbinele unei centrale hidroelectrice din Turkmenistan

Femeie Bashkir in costum traditional

Portretul lui Alim Khan, emir al Bukharei (si peste)

Schimbator de macazuri (?) pe trans-siberiana, undeva in Rusia europeana, in muntii Ural

Femei culegand ceaiul pe coasta de est a marii negre. De notat cele cateva femei care s-au miscat intre expuneri si felul in care imaginea lor nu se suprapune in toate cele trei negative, lasandu-se sa se vada fiecare individual

Catedrala sf. Nicolae din Mozhaisk

Femeie Uzbeka la intrarea unei iurte

Vanzator de pepeni in Samarkand, Uzbekistan

Imaginiile sunt preluate de pe Wikimedia commons unde o sa puteti gasi multe alte imagini din aceasi serie, prin magie expirarii drepturilor de autor. La fel, multe dintre informatiile pe care le-am folosit aici provin de pe pagina de wikipedia a artistului/rusului, pe care va invit sa o vizitati cu aceasta ocazie.


35 mm

    Fotografia digitala are multe avantaje dpdv obiectiv vorbind si e clar ca a venit ca sa ramana si ca va fi interesant de urmarit unde o sa se indrepte in transformarea sa continua. Exista insa nu de mult o alta cultura de masă în ce privește fotografia, o cultură care acum a ajuns un hobby de nișă cu perspective incerte dar fără îndoială la fel de interesant de urmărit. Natural, vorbesc despre filmul de 35 mm, și nu are rost să încerc să încep să intru în discuția despre diferențe/avantaje/dezavantaje pentru simplul fapt că în ce privește discuțiile e aceea care stă mereu în fundul clasei, cu privire pierdută și senină, cu gura întredeschisă și salivă scurgâdu-i-se sinuous din vârful buzelor în timp ce se leagănă și geme blajin, pe scurt, e o discuție idioată.

 

    Astea fiind zise, filmul este distractiv, și aparate bune și pasionante care cu un pic de grijă și ulei se rezolvă frumușel se găsesc ușor și relativ ieftin. În plus filmul este și subiectul fenomenului cutiei de sub bradul de craciun, de la muncă până la rezultate trece timp în care anticipația și suspansul cresc, și automat și satisfacția potențială. Din păcate fenomenul crăciunului se extinde și la costurile asociate care pot depăși pe o lună lejer cadourile, bunicilor de exemplu.

    Vă las în continuare, undeva la granița dintre lomografie și fotografia de stradă seriosă, cu o serie de fotografii trase pe film, cu un aparat resuscitat și care mai are nevoie de un pic de grijă și ulei.

 


Poze cu proteste

Despre protestele din zilele astea ar fi fără îndoială multe de spus, multe dintre care se vor dovedi invariabil a fi sever deconectate de la realitatea imediat următoare. Cert e că sunt cel puțin interesant de urmărit și poate chiar oferă o speranță moderată la ceva care să semene mai mult a viitor luminos decât situația actuală. Nici Clujul nu a fost lipsit de mișcările de stradă, deși aici ele nu au avut, din diferite motive, anvergura pe care au căpatat-o în alte orașe din așa zisa provincie.

 


Poza cu catedrala noaptea

Noaptea ies pozele cele mai faine, fara blitz desigur. Este, daca vrei, vorba despre felul in care lumina loveste subiectele si este reflectata de ele, intr-un mod diferit de ce poate vedea ochiul nostru in mod normal. Tehnic vorbind asta se traduce in timpi lungi de expunere, si daca vrei sa ii conferi pozei tale acel ceva deosebit, duci diaframga undeva la 8 sau 9, si te lasi pe spate linistit astepatand sa admiri stelele pe care numai chipul de silicon/emulsia fotografica le poate observa.


Poza cu femeie in pasaj


Serie cu pisici

Trei poze diferite cu pisici in patru ipostaze diferite din viata lor de pisica, facand ce face o pisica mai bine, si anume miscandu-se mai repede decat o poate face obturatorul si diafragma.