WOW!

Despre Exit through the Gift Shop

– poate contine ceva spoilere, dar fiind un documentar, chiar credeti ca conteza? Cititi ca nu am scris degeaba

Nu obisnuiesc sa fac posturi off-topic prea multe (fara fotografii) dar WOW!!! Am terminat de vazut filmul si cu asta am ramas intiparit in faldurile creierului meu deosebit. Inca nu stiu foarte bine ce sa cred si poate ca ar trebui sa las sa sa se aseje putin vartejul de sentimente care m-a cuprins. Pe de alta parte poate nu o sa mai pot captura momentul in scris daca o fac, si in fond, despre asta e vorba. Ce ma frapeaza e ca filmul e trecut ca si comedie. Mie mi se pare o tragedie de magnitudinea celor de pe vremurile in care se inventau capetele de coloana. Ce am inteles eu din el (se poate sa fiu total pe langa, desi nu cred) e ca e povestea unui om, a carui viata se desfasoara paralel cu lumea reala, intr-un fel de fantezie bizara pe care o traieste cu tot sufletul. Problema, si aspectul care transforma povestea asta intr-o tragedie nu e neaparat ca traieste in alta lume, ci ca prin asta reuseste. Si reuseste intr-un mod extraordinar, e drept, nu din proprile puteri ci printr-o pasiune bazata pe idei fara substanta care ii atrage niste simpatii puternice. Si de aici totul e un bulgare de zapada.

Arta. Arta e tema centrala a filmului si mai mult decat atat felul in care se masoara valoarea in arta. Si definitia artei, ce face o suma de obiecte si nuante de lumina sa fie atractive, sa ne vorbeasca si sa ne trezeasca sentimente si trairi si cat din cea ce consideram in ziua de azi arta e o impostura, un lup pe care daca il dichisesti destul si il aranjezi indeajuns si il faci sa semene cu o oaie lumea chiar o sa creada ca e o oaie. Rezolvarea e simpla la problema asta. Gandeste-te asa, daca ai fi singur pe o insula, cu cateva tablouri, sau sculpturi sau orice ar mai putea trece drept arta, pe care dintre ele le-ai pastra si pe care le-ai utiliza altfel pentru a-ti usura traiul? Inchei acum pentru ca asta nu e un blog din ala plictisitor cu mult text despre nimic in fond, dar nu inainte sa notez ca observ un sentiment usor de scarba, un gust de fiere in gura. Ce trist e ca e de ajuns ca 3 oameni sa zica un lucru ca al patrulea sa se apuce sa-l ia de bun si sa bata campii cu el. Uitati-va la film, merita, si vreau sa vad voi ce a-ti inteles din el, deci commenturi.

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s