Vagon vechi

Undeva dupa toate fetele incretite si arse de soare care se uita paralel cand treci prin noua cladire a garii, undeva dupa peroanele umplute de oameni cu valize care nu se uita la tine si care nu se uita nici unii la altii, undeva chiar dupa liniile despartite de peroane si calde cu asteptarea unui vagon nou si a unuei locomotive cu el, undeva acolo sta trecutul. Ia forma unui vagon vechi, de lemn, cu vopsea scorojita, aruncat uitat parca undeva la capatul unei perechi de sine, parca ar fi vrut sa-l impinga mai mult, mai departe, si nu au mai avut destula linie sa faca asta, si asa a ajuns sa stea spijnit de unul dintre acele capete de cale ferata, ascuns undeva in soare.

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s