Padure

Padurea mi s-a parut aproape tot timpul un loc cu o atmosfera sinistra. Chiar si azi, cand padurile sunt in mare parte imblanzite si supuse vointei si nevoilor omenesti, au ceva infricosator in ele. Poate e o fantoma mentala din trecutul nostru primitiv, sau poate e vorba de fiorul rece pe care il simti imediat ce ai trecut de granita imaginara care da nastere padurii, lumina timida dintre copaci si felul in care fiecare lucru se intampla peste alt lucru si ramane asa.

Asta am incercat sa transmit cu poza asta,  cred ca era inca mult loc de mai bine, dar ca de obicei, m-as bucura de niste pareri.

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s