Constructii…

   Am trecut cu masina intr-o zi pe langa parc, si dintr-o fericita intoarcere a capului am surprins, printre distractiile multicolore ale unui mic parc de joaca pentru copii, santierul de la picioarele noului stadion. Mintea a inceput atunci sa-mi fuga la fel si fel de idei. Imi imaginam de exemplu ca asa trebuie sa lucreze fotografii buni, prin imbinarea atat a diverselor strucuturi intr-o compozitie armonioasa cat si prin cununarea mult mai subtila a diverselor simbolisme care iau nastere din elementele amintite.

   Mi-am propus atunci sa revin. Si astfel, intr-o sambata fierbinte, mult prea calda pentru cerul senin si ora crepusculara, o sambata in care alte planuri au reusit sa ma ocoleasca, mi-am amintit de micul parc si am pornit. Fiecare structura rasarita si care tine cat de cat la ea imi insipra un aer de urgenta, senzatia tangibila ca momentul trece si nu se mai intoarce nici o data. Constructiile mari, cum e de altfel si stadionul nou, vor fi institutii sociale care vor transcende scopul utilitar si se vor inclesta in constiinta sociala. Generatii intregi il vor admira, va aparea probabil in milioane de fotografii si va bucura mutlimi de nemasurat pentru probabil zeci si sute de ani. Dar o singura generatie il va putea vedea ridicandu-se. Avem oare ceva de castigat prin faptul ca suntem marotri la aceasta crestere?

 

    E o cladire, o bucata de beton si fier care mai mult de cat orice ne incurca. Zgomot. Praf. Strazi blocate. Copii care se joaca pe fundal de buldozere, macarale si diferite alte utilaje de utilitate misterioasa. E un punct de asteptare mai mult decat orice, amintirea prafuita ca ne asteapta ceva bun in viitor. Si totusi, constructia, oricare constructie in fond, e mai mult decat atat. E incarcata cu realizarea, constienta sau nu, ca reprezinta o schimbare.

   Poate un punct de decizie, un fel de rascruce in timp si spatiu, e o proiectie inspre viitor si, ce e cel mai important, e ca e expresia starii de spirit a momentului de fata. E, voit sau nu, o bucata materializata din vremurile in care traim si care ne da un sentiment de mandrie, poate nefondata, ca am fost martori la ea. Si ce inseamna atuci ca aproape disloca un loc de joaca pentru copii? Ce metafora profunda zace in jocul ametitor al caruselului si in pirueta macararelor? In jocul copiilor de-a soferul in diferitele masinute pe fundalul adevaratilor soferi de buldozere si camioane? Probabil mai mult decat realizarea ca impreuna reprezinta o scuza al dracului de buna de a poza un santier, relevant intr-un mod obscur pentru mine, dar plictisitor ca naiba singur. Si ceva cu juxtapozitia elementelor simbolice…sunt sigur.

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s