Despre nostalgie

    Nostalgia e o bestie ciudata. Legata parca de nimic anume o data ce ajungi destul de aproape de ea, vine ori de cate ori aduci in discutie trecutul. Refuz deocamdata sa cred ca reprezinta ceva semnificativ si ca spiritul ei este mai nobil decat latura evolutionist utilitara a sigurantei intamplarilor pe care sti cum s-au petrecut deja. Refuz sa cred ca momentul de fata este cu ceva mai prejos decat toate cele care au venit inaintea lui sau decat cele care vor veni dupa. Timpul are un fel de a se transforma in ceva cald si dulce o data ce ai pasit peste el, indiscriminat si nefondat, unic criteriu fiind trecerea sa, stare de lucruri care rapeste ultimei perioade din viata sansa ei la nostalgie. Asta daca nu cumva vreo divinitate sardonica a proiectat lumea sufletelor in asa fel incat sa includa si nostalgia, fapt poate mai tulburator decat existenta unei divinitati sardonice. Si totusi, cat de placut si usor este sa te abandonezi vaporilor euforici ai spectrului trecutului!

    Sa nu confuzi totusi nelinistea pe care o simiti atunci cu regretul, desi nu greu de facut, gustul urii fata de sine pentru abandonul pe care ti l-ai permis are o amareala distincta.

 

 

Anunțuri


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s