Wiki loves monuments


Wikipedia e un lucru extraordinar. Nu in ultimul rand pentru ca i-a placut una dintre pozele mele. Bine, nu chiar Wikipedia, pentru ca un site nu are sentimente, ci reprezentantilor locali ai concursului „Wiki loves monuments” la care mi-am adus si eu umila mea contributie pe care o puteti vedea mai jos, si care a fost selectionata ca fiind una dintre pozele mai bune trimise, fara a fi insa vreo castigatoare (decat in ochii mei). Nu cred ca poza mai este tehnic a mea, dar cred ca o pot folosi pentru ca am renuntat la ea ca sa poata fi folosita in felul asta. Cred.


Despre nostalgie

    Nostalgia e o bestie ciudata. Legata parca de nimic anume o data ce ajungi destul de aproape de ea, vine ori de cate ori aduci in discutie trecutul. Refuz deocamdata sa cred ca reprezinta ceva semnificativ si ca spiritul ei este mai nobil decat latura evolutionist utilitara a sigurantei intamplarilor pe care sti cum s-au petrecut deja. Refuz sa cred ca momentul de fata este cu ceva mai prejos decat toate cele care au venit inaintea lui sau decat cele care vor veni dupa. Timpul are un fel de a se transforma in ceva cald si dulce o data ce ai pasit peste el, indiscriminat si nefondat, unic criteriu fiind trecerea sa, stare de lucruri care rapeste ultimei perioade din viata sansa ei la nostalgie. Asta daca nu cumva vreo divinitate sardonica a proiectat lumea sufletelor in asa fel incat sa includa si nostalgia, fapt poate mai tulburator decat existenta unei divinitati sardonice. Si totusi, cat de placut si usor este sa te abandonezi vaporilor euforici ai spectrului trecutului!

    Sa nu confuzi totusi nelinistea pe care o simiti atunci cu regretul, desi nu greu de facut, gustul urii fata de sine pentru abandonul pe care ti l-ai permis are o amareala distincta.

 

 


Constructii…

   Am trecut cu masina intr-o zi pe langa parc, si dintr-o fericita intoarcere a capului am surprins, printre distractiile multicolore ale unui mic parc de joaca pentru copii, santierul de la picioarele noului stadion. Mintea a inceput atunci sa-mi fuga la fel si fel de idei. Imi imaginam de exemplu ca asa trebuie sa lucreze fotografii buni, prin imbinarea atat a diverselor strucuturi intr-o compozitie armonioasa cat si prin cununarea mult mai subtila a diverselor simbolisme care iau nastere din elementele amintite.

   Mi-am propus atunci sa revin. Si astfel, intr-o sambata fierbinte, mult prea calda pentru cerul senin si ora crepusculara, o sambata in care alte planuri au reusit sa ma ocoleasca, mi-am amintit de micul parc si am pornit. Fiecare structura rasarita si care tine cat de cat la ea imi insipra un aer de urgenta, senzatia tangibila ca momentul trece si nu se mai intoarce nici o data. Constructiile mari, cum e de altfel si stadionul nou, vor fi institutii sociale care vor transcende scopul utilitar si se vor inclesta in constiinta sociala. Generatii intregi il vor admira, va aparea probabil in milioane de fotografii si va bucura mutlimi de nemasurat pentru probabil zeci si sute de ani. Dar o singura generatie il va putea vedea ridicandu-se. Avem oare ceva de castigat prin faptul ca suntem marotri la aceasta crestere?

 

    E o cladire, o bucata de beton si fier care mai mult de cat orice ne incurca. Zgomot. Praf. Strazi blocate. Copii care se joaca pe fundal de buldozere, macarale si diferite alte utilaje de utilitate misterioasa. E un punct de asteptare mai mult decat orice, amintirea prafuita ca ne asteapta ceva bun in viitor. Si totusi, constructia, oricare constructie in fond, e mai mult decat atat. E incarcata cu realizarea, constienta sau nu, ca reprezinta o schimbare.

   Poate un punct de decizie, un fel de rascruce in timp si spatiu, e o proiectie inspre viitor si, ce e cel mai important, e ca e expresia starii de spirit a momentului de fata. E, voit sau nu, o bucata materializata din vremurile in care traim si care ne da un sentiment de mandrie, poate nefondata, ca am fost martori la ea. Si ce inseamna atuci ca aproape disloca un loc de joaca pentru copii? Ce metafora profunda zace in jocul ametitor al caruselului si in pirueta macararelor? In jocul copiilor de-a soferul in diferitele masinute pe fundalul adevaratilor soferi de buldozere si camioane? Probabil mai mult decat realizarea ca impreuna reprezinta o scuza al dracului de buna de a poza un santier, relevant intr-un mod obscur pentru mine, dar plictisitor ca naiba singur. Si ceva cu juxtapozitia elementelor simbolice…sunt sigur.


Cinema vechi in haine noi…

O poza din perioada tiff-ului, cu elemente istorice si recuzita in prim-plan. Mi se par destepte si proaspete afisele si campania pentru TIFF din fiecare an cu ceea de anul trecut atingand probabil limite noi si exaltante ale extraorinaritatii cu Piersic v. Piersic varianta Star Wars. Epic.


Inspiratie

Am intalnit azi un tip care facea poze. Cineva i le punea frumos pe niste bucati de hartie rigida si alba, le facea un pliu la mijloc, astfel incat daca ai vrea le-ai putea indoi si trimite cuiva drag. Le dadea la oameni prin locurile pe care le vizita, cerea 4 lei pe ele, si meritau, o sa fie unul dintre regretele mele pe care mi le voi aminti peste ani, faptul ca am stat in mana cu una dintre poze, m-am uitat lung la o padure alb-negru cu un drum serpuitor, un peisaj fantomatic, eteric, compus din forme si valuri care se intampla doar sa fie copaci si poteci si covoare de frunze, am stat cu ea in mana, o clipa cat un secol cantarind optiuni si socoteli, si i-am intins-o inapoi…

 

Incercarea mea cu teleobiectivul nu poate alina durerea regretelor dar ma poate duce putin mai departe de ele:

 


Cladirea aia care imi place!


Farmacie straina

O frumoasa farmacie din tari indepartate, probabil mult mai frumoasa si mai buna decat orice gasesti la noi. E foarte posibil sa fie un loc in care doar intri si te faci bine, si mai primesti si o ciocolata calda cadou, doar asa , pentru ca e intr-o tara „civilizata”. Hehe, sincer sa fiu probabil ca e un loc in care miroase a lemn vechi si a bomboane de tuse, si in care o farmacista batrana cu par scurt si vopsit blond te intampina cu un profesionalism sec, si in ciuda politetii, sau poate chiar datorita acesteia te face sa te simti ca si cum i-ai fi spart vreo vaza cand ai intrat. Enjoy, arata foarte frumos de afara!