Raza Soarelui

O poza spune 1000 de cuvinte, nu? Considerati-le spuse pentru ca e tarziu si mi-e somn.

Anunțuri

Padina noaptea

   Revin dupa o absenta mai lunga cu alta poza de la padina, pentru ca am foarte multe de acolo, si multe faine. E o varianta a pozei pe care am trimis-o la concurs aici, varianta pe care o prefer dar care din pacate este impotriva regulilor, mai mult sau mai putin de inteles, pentru ca la modul serios, cati experti in photoshop exista ca sa justifice paranoia postprocesarii? Pe de alta parte poate e mai bine asa, tocmai din acest motiv, ne-au fost crutati ochii si timpul juriului de blestemul kitschului. Oricum, un pic de postprocesare face minuni, mai ales cand arata subtil stelele, nu?


PadinaFest – Munte/Muzica/Mancare

   Poate nu neaparat in ordinea asta. Sa incep totusi cu inceputul si acela e o vineri dimineata, dupa 4-5 ore de somn ciudat de odihnitoare fugind spre gara cu rucsacul in spate si un ghiozdanel mic si albastru pe mana, cam cum sunt acelea pe care un copil de 6-7 ani le duce la prima zi de scoala. O calatorie de tren mai tarziu eram in gara Busteni, un oras fermecator prin dimensiunea sa facila unor tineri sedentari incarcati cu mult prea multe bagaje pentru un week-end la munte. Statia de telecabina care trebuia sa ne urce pana la babele nu a fost greu de gasit si nici greu de ajuns la ea, astfel incat dupa un scurt drum si un mic urcus s-a aratat dupa un colt, sadistic de pustie. Daca vi dintr-un anumit unghi, inima o sa-ti tresara de bucurie la vederea a ceea ce pare a fi o statie functionala in asteptare de clienti, bucurie scurta de altfel pentru ca oamenii pe jumatate ascunsi dupa umbrelele tarabelor care iti ofera lucruri colorate, valorizate mai mult prin locatie, nu se inghesuie la cine stie ce piatra din poala vreunei babe sau bratara prea-sfanta facatoare de de toate ci stau la coada. O coada agonizanta, desi trebuie sa recunsosc ca si distractiva, pe alocuri. Bucegiul este un fel de sport national din cate mi-a fost dat sa observ, se pare ca orice roman cu oricat de putina mandrie nationala in vene considera o vizita la sfinx si babe un fel da datorie patriotica, ceva ce trebuie facut o data in viata pentru a intari si sublinia ideea unei tari minunate, o vizita dupa care te poti intoarce fericit acasa, impacat cu gandul ca traiesti intr-un loc minunat si peisajul face treaba pentru tine. Daca exista un punct in timp si spatiu care personifica imaginea tarii noastre asa cum e astazi, coada de la telecabina din Busteni este probabil cat de aproapte vei ajunge de ea. O asteptare exagerat de lunga pentru a plati un pret prea mare pentru un serviciu prost, localnici aparent binevoitori care iti ofera o alternativa cu masini 4×4 spre destinatia dorita la preturi idiotic de nesimtite insistand ca sunt mai ieftine decat ceea ce o sa platesti la telecabina probabil dintr-o disperare tembela. Tipi umblati prea mult pe la sala imbracati la limita prostului gust cu gagici portocalii la remorca alaturi de baieti si fete cu rucsaci si echipament de munte si familii cu copii mici si agitati. In jurul tuturor gravitand femei cu cosulete cu fructe de padure pentru a oferi un fel de distractie in asteptarea interminabila. Totul e interesant si de o fascinatie modesta pana in punctul in care frustrarea depaseste noutatea experimetului sociologic bizar la care parca asisti.

O mica parte din faimoasa coada

In telecabina contactul uman este intens

   Cand am ajuns sus la babe am avut noroc cu ceata care a dat intregii scene un aer usor mistic si a diluat putin din balciul de jos. Sunt sigur ca a transformat pietrele minunate in ceva mai interesant decat ar fi fost in alte conditii, le-am vazut, le-am admirat si am mers mai departe, uite-le :

Escaladarea nu ar trebui sa fie interzisa?

Si sfinxul, in toata maretia sa incetosata.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   Dupa mica noastra vizita si experienta anterioara, ajutati de niste sfaturi binevoitoare am decis sa renuntam la a doua telecabina si am facut un mic traseu pana la platoul Padina. O experienta interesanta care s-a lasat cu niste dureri dubios de intense in locuri din zona spatelui care nu credeam ca pot durea, da, mersul cu rucsacul in spate are farmecul sau. Ca un efect secundar nu am poze convingatoare din acesta parte a drumului, fiind prea preocupat cu respiratul, care de la un anumit punct tinde sa devina un efort constient.

OK, o am pe asta, in care padurea arata cam ca o coroana pe creasta dealului, dar cam atat.

Festivalul propriu-zis

   Un loc de corturi, un soi de asezare nomada primitiva si cu spirit benevolent. Un cort alb cu mancare si bere, si natural cu mese. Si o scena modesta cu un sistem decent si muzica buna. Departe de a dori sa prezint tot ansamblul intr-o lumina negativa prin folosirea unor cuvinte cum sunt primitiv si modest , mai degraba vreau sa subliniez faptul ca e un festival mic, un festival cuminte care pastreaza inca un aer de inocenta, precara, dar persistenta anul acesta. Lume buna, distractie curata scandal putin, genul de loc de unde mai degraba vi relaxat si cu bateriile reincarcate decat chiaun si mahmur. Probabil ca locatia cu accesul ei dificil ajuta, o data prin numarul redus de participantii si a doua oara prin genul de oameni care depun efortul necesar pentru a ajunge aici. Si totusi line-upul este spectaculos, si date fiind circumstantele se intampla sa ai impresia la un anumit moment ca esti mai degraba la o petrecere privata, mai ales cand dupa un pahar de tuica fiarta ridici ochii si vezi incetosat si aproape oniric cum la masa de langa tine trupa care urmeaza sa cante povesteste nepasator si relaxat.

Nu noi, altii, sper ca o sa se bucure ca reprezinta imaginea PadinaFest pe un blog obscur

In cealalta directie, scena si lavoarul

   Exista si activitati, pentru a aduce un omagiu cadrului montan, am auzit ceva de o tiroliana, niste catarari si un military park sau ceva de genul, cu probabil un fel de obstacole si un soldat calit in batalie urland porecle ilare catre participanti. Nu le-am vazut, pentru ca m-am plimbat in directia opusa, unde am dat convenient de stadnul unui nea mitica autohton cu fel si fel de licori ieftine. Si de un soi futurist, pentru anii 50, de cabana circulara. Vorba umbla ca activitatile oferite nu au fost pe cat de interesante se preconizau, nu stiu decat de ridicarea cu balonul la ancora, care intr-adevar facea concurenta unor pasari nezburatoare bete, cine stie, poate nu au avut destula sfoara. Cu toate rautatile trebuie sa recunosc prezenta balonului ca fiind o aditie cel putin interesanta, pentru mine ca privitor si fotograf amator cel putin. Si ca un ultim punct de interes legat de activitati, a existat si un workshop de fotografie pe care l-am ignorat din ingamfare si tendinte antisociale pronuntate, mai mult, cand am fost invitat prieteneste la o bere de catre un tip de la un stand, am inganat idiotic in directia lui cu un zambet autist si am mers mai departe, realizand candva mai tarziu, cum se intampla prea des, ca probabil faptul ca umblam cu aparatul in mana cuplat cu faptul ca era un stand care avea legatura cu fotografia declansase cumva situatia.

Ori tipii cu incidentul din golful mexic incearca sa-si reabiliteze imaginea in pasi mici, ori cineva a creat un logo neinspirat pentru BalonulPadina

   Ramane astfel la urma sa povestesc despre ce a insemnat sa fiu in locul asta in acest sfarsit de saptamana, experienta a fost placuta si festivalul a venit mai degraba ca o completare la cadrul montan, un fel de munte+, lucru probabil in concordanta cu intentia organizatorilor, muzica a fost buna, si dupa cum ziceam, trupe diverse si interesante. Normal, obligatoriul foc de tabara in fiecare seara, pe care unii tineri precoce au incercat sa-l aprinda mai repede de mistica ora 12, mancare buna si diversa, bere scumpa si nasoala, dar in rest preturi normale. Interesant de notat si fascinant pentru mine intr-un mod nedumerit a fost tot mai des intalnitul sistem pe jetoane, o varianta blanda si flexibila, cu rascumparari, divizibilitate si un usor loc de manevra dar a carui utilitate a ramas la fel de misterioasa pentru mine si dupa ce am participat la el. Ma gandesc ca e vorba de contabilizare, prevenirea fraudei sau poate, mult mai interesant, o conspiratie masiva a fabricantilor de polimeri sintetici si a fabricilor de albastru de prusia (parca erau albastre) .

Nu mai stiu cine canta in poza asta, da stiu ca a fost fain

Focul. Mistic. Cald.

Misterul se adanceste.


Nuantele apei


Microcosm


Panorama Balea

Pozele foarte lungi nu dau bine pe net, dar panoramele montane da. Si asta e o panorama reusita…nu mai putin de 6 poze separate puse cap la cap pentru a cuprinde partea nordica a transfagarasanului incadrat de muntii Fagaras…o minunatie!


Marcaj

Stau ascunse pe cate o piatra…pe cate un copac…dupa cate o curba si dupa cate un urcus…daca strangi destule primesti un premiu !