35 mm

    Fotografia digitala are multe avantaje dpdv obiectiv vorbind si e clar ca a venit ca sa ramana si ca va fi interesant de urmarit unde o sa se indrepte in transformarea sa continua. Exista insa nu de mult o alta cultura de masă în ce privește fotografia, o cultură care acum a ajuns un hobby de nișă cu perspective incerte dar fără îndoială la fel de interesant de urmărit. Natural, vorbesc despre filmul de 35 mm, și nu are rost să încerc să încep să intru în discuția despre diferențe/avantaje/dezavantaje pentru simplul fapt că în ce privește discuțiile e aceea care stă mereu în fundul clasei, cu privire pierdută și senină, cu gura întredeschisă și salivă scurgâdu-i-se sinuous din vârful buzelor în timp ce se leagănă și geme blajin, pe scurt, e o discuție idioată.

 

    Astea fiind zise, filmul este distractiv, și aparate bune și pasionante care cu un pic de grijă și ulei se rezolvă frumușel se găsesc ușor și relativ ieftin. În plus filmul este și subiectul fenomenului cutiei de sub bradul de craciun, de la muncă până la rezultate trece timp în care anticipația și suspansul cresc, și automat și satisfacția potențială. Din păcate fenomenul crăciunului se extinde și la costurile asociate care pot depăși pe o lună lejer cadourile, bunicilor de exemplu.

    Vă las în continuare, undeva la granița dintre lomografie și fotografia de stradă seriosă, cu o serie de fotografii trase pe film, cu un aparat resuscitat și care mai are nevoie de un pic de grijă și ulei.

 

Anunțuri

Poze cu proteste

Despre protestele din zilele astea ar fi fără îndoială multe de spus, multe dintre care se vor dovedi invariabil a fi sever deconectate de la realitatea imediat următoare. Cert e că sunt cel puțin interesant de urmărit și poate chiar oferă o speranță moderată la ceva care să semene mai mult a viitor luminos decât situația actuală. Nici Clujul nu a fost lipsit de mișcările de stradă, deși aici ele nu au avut, din diferite motive, anvergura pe care au căpatat-o în alte orașe din așa zisa provincie.

 


Poza cu femeie in pasaj


Despre nostalgie

    Nostalgia e o bestie ciudata. Legata parca de nimic anume o data ce ajungi destul de aproape de ea, vine ori de cate ori aduci in discutie trecutul. Refuz deocamdata sa cred ca reprezinta ceva semnificativ si ca spiritul ei este mai nobil decat latura evolutionist utilitara a sigurantei intamplarilor pe care sti cum s-au petrecut deja. Refuz sa cred ca momentul de fata este cu ceva mai prejos decat toate cele care au venit inaintea lui sau decat cele care vor veni dupa. Timpul are un fel de a se transforma in ceva cald si dulce o data ce ai pasit peste el, indiscriminat si nefondat, unic criteriu fiind trecerea sa, stare de lucruri care rapeste ultimei perioade din viata sansa ei la nostalgie. Asta daca nu cumva vreo divinitate sardonica a proiectat lumea sufletelor in asa fel incat sa includa si nostalgia, fapt poate mai tulburator decat existenta unei divinitati sardonice. Si totusi, cat de placut si usor este sa te abandonezi vaporilor euforici ai spectrului trecutului!

    Sa nu confuzi totusi nelinistea pe care o simiti atunci cu regretul, desi nu greu de facut, gustul urii fata de sine pentru abandonul pe care ti l-ai permis are o amareala distincta.

 

 


Usa de magazin 1

Imi plac magazinele astea vechi, cu de toate, din fiecare cate un pic si nu prea multe din nimic. Produse de calitate dubioasa, micile necesitati zilnice ajunse relicve ale unor vremuri de demult. Si poate de aici si farmecul lor, cand stacheta procurarii celor necesare este tinuta atat de sus de experienta hypermarket ele par a fi fantome ale trecutului in colturi in care lumina modernului patrunde mai greu. Vor supravietuii? Probabil ca doar un numar select si redus, pentru ca loc de mai bine e mereu, si nostalgia se imbina greu cu pragmaticul, iesind mai inototdeauna invinsa.


Citind

 

Recunosc ca nu am stiut imediat ce se intampla in scena asta, mi-am dat seama in timp ce o compuneam. Si mi s-a parut foarte interesant si istet. O seara frumoasa, vreme calda, intimitate si delectare. Noi pierdem.

 


Cutii

Un om cu niste cutii. Nu stiu de unde vinde, unde merge de ce cara cutiile dupa el si daca sau nu are ceva in ele. Nu vi se intampla nici o data sa va mire cate cineva atat de mult incat sa va ganditi ce ii poate trece omului alauia prin cap? Ce gandeste si ce vrea el? Ce viata duce? Mie da.