35 mm

    Fotografia digitala are multe avantaje dpdv obiectiv vorbind si e clar ca a venit ca sa ramana si ca va fi interesant de urmarit unde o sa se indrepte in transformarea sa continua. Exista insa nu de mult o alta cultura de masă în ce privește fotografia, o cultură care acum a ajuns un hobby de nișă cu perspective incerte dar fără îndoială la fel de interesant de urmărit. Natural, vorbesc despre filmul de 35 mm, și nu are rost să încerc să încep să intru în discuția despre diferențe/avantaje/dezavantaje pentru simplul fapt că în ce privește discuțiile e aceea care stă mereu în fundul clasei, cu privire pierdută și senină, cu gura întredeschisă și salivă scurgâdu-i-se sinuous din vârful buzelor în timp ce se leagănă și geme blajin, pe scurt, e o discuție idioată.

 

    Astea fiind zise, filmul este distractiv, și aparate bune și pasionante care cu un pic de grijă și ulei se rezolvă frumușel se găsesc ușor și relativ ieftin. În plus filmul este și subiectul fenomenului cutiei de sub bradul de craciun, de la muncă până la rezultate trece timp în care anticipația și suspansul cresc, și automat și satisfacția potențială. Din păcate fenomenul crăciunului se extinde și la costurile asociate care pot depăși pe o lună lejer cadourile, bunicilor de exemplu.

    Vă las în continuare, undeva la granița dintre lomografie și fotografia de stradă seriosă, cu o serie de fotografii trase pe film, cu un aparat resuscitat și care mai are nevoie de un pic de grijă și ulei.

 

Anunțuri