35 mm

    Fotografia digitala are multe avantaje dpdv obiectiv vorbind si e clar ca a venit ca sa ramana si ca va fi interesant de urmarit unde o sa se indrepte in transformarea sa continua. Exista insa nu de mult o alta cultura de masă în ce privește fotografia, o cultură care acum a ajuns un hobby de nișă cu perspective incerte dar fără îndoială la fel de interesant de urmărit. Natural, vorbesc despre filmul de 35 mm, și nu are rost să încerc să încep să intru în discuția despre diferențe/avantaje/dezavantaje pentru simplul fapt că în ce privește discuțiile e aceea care stă mereu în fundul clasei, cu privire pierdută și senină, cu gura întredeschisă și salivă scurgâdu-i-se sinuous din vârful buzelor în timp ce se leagănă și geme blajin, pe scurt, e o discuție idioată.

 

    Astea fiind zise, filmul este distractiv, și aparate bune și pasionante care cu un pic de grijă și ulei se rezolvă frumușel se găsesc ușor și relativ ieftin. În plus filmul este și subiectul fenomenului cutiei de sub bradul de craciun, de la muncă până la rezultate trece timp în care anticipația și suspansul cresc, și automat și satisfacția potențială. Din păcate fenomenul crăciunului se extinde și la costurile asociate care pot depăși pe o lună lejer cadourile, bunicilor de exemplu.

    Vă las în continuare, undeva la granița dintre lomografie și fotografia de stradă seriosă, cu o serie de fotografii trase pe film, cu un aparat resuscitat și care mai are nevoie de un pic de grijă și ulei.

 


Poze cu proteste

Despre protestele din zilele astea ar fi fără îndoială multe de spus, multe dintre care se vor dovedi invariabil a fi sever deconectate de la realitatea imediat următoare. Cert e că sunt cel puțin interesant de urmărit și poate chiar oferă o speranță moderată la ceva care să semene mai mult a viitor luminos decât situația actuală. Nici Clujul nu a fost lipsit de mișcările de stradă, deși aici ele nu au avut, din diferite motive, anvergura pe care au căpatat-o în alte orașe din așa zisa provincie.

 


Padure

Padurea mi s-a parut aproape tot timpul un loc cu o atmosfera sinistra. Chiar si azi, cand padurile sunt in mare parte imblanzite si supuse vointei si nevoilor omenesti, au ceva infricosator in ele. Poate e o fantoma mentala din trecutul nostru primitiv, sau poate e vorba de fiorul rece pe care il simti imediat ce ai trecut de granita imaginara care da nastere padurii, lumina timida dintre copaci si felul in care fiecare lucru se intampla peste alt lucru si ramane asa.

Asta am incercat sa transmit cu poza asta,  cred ca era inca mult loc de mai bine, dar ca de obicei, m-as bucura de niste pareri.