Un alt fel de trecut

 

   În Rusia, viața e o reprezentare a fotografiei. Cel puțin așa îmi imaginez că este în cazul lui Sergey Prokudin Gorsky, fotograf și chimist rus, care a surprins o mare parte din această țară într-o manieră extraordinară cu o serie vastă de fotografii în culori. Ah, și asta se întâmpla undeva pe la începutul secolului trecut,  când Rusia mai era încă un imperiu unde nobilimea abuza omul de rând și nu invers.

   Provenind dintr-o familie nobliă, cu lungă tradiție militară, Prokudin-Gorsky s-a bucurat de privilegiul de a putea studia chimia sub îndrumarea lui Mendeleev, fiind în special pasionat de fotochimie. Pasionat în același timp și de fotografie, Gorsky a îmbinat știința chimiei cu meșteșugul fotografiei și a creat magie. Astăzi este considerat unul dintre pionierii fotografiei color, și într-adevăr, el a reușit să pună bazele acesteia într-un mod spectaculos, documentând metodic viața pe întinsul imperiului rusesc dinaintea primului război mondial. Cu sprijinul casei imperiale, impresionate de fotografiile în culoare ale lui Gorsky, acesta a pornit în 1909 de-a lungul Rusiei, cu un laborator fotografic amenajat într-un vagon de tren, și a realizat mii de fotografii, surprinzând lumea acelor ani în detaliu viu colorat.

   Fascinant e felul în care el a reușit să transforme culoarea în informație care să poată fi reintertpretată și renăscută peste ani. În jurul anului 1900, fotografia se înregistra pe bucăți de sticlă, în aparate de lemn, de cele mai multe ori mari și grele. La toate astea se mai adăuga și faptul că placa care urma să înregistreze scena trebuia preparată pe loc, expusă, și apoi imediat developată. Cu alte cuvinte fotografia se făcea cu laboratorul la purtător ca extensie integrantă a aparatului.  În aceste vremuri, rusul nostru a pus la punct o tehnică de fotografie color care presupunea înregistrarea unei scene de trei ori, cu câte un filtru colorat în fața obiectivului, pentru fiecare dintre cele 3 mult iubite culori: roșu, galben și albastru. În conditiile ăstea presupun că o poză dura un pic mai puțin decât realizarea unui tablou, și nu e de mirare că  nu a prins  la public, sau măcar la încă câțiva oameni, care să încerce să-l egaleze. Imaginea finală putea fi vizualizată doar prin suprapunerea a 3 proiecții colorate specific, lucru pe cât de incomod pe atât de superb în rezultatul pe care reușea să-l producă, comparabil cu tehnologia modernă și oricum cu mult înaintea zilelor sale.

Maestrul magician al fotografiei, Prokudin-Gorskii

Turbinele unei centrale hidroelectrice din Turkmenistan

Femeie Bashkir in costum traditional

Portretul lui Alim Khan, emir al Bukharei (si peste)

Schimbator de macazuri (?) pe trans-siberiana, undeva in Rusia europeana, in muntii Ural

Femei culegand ceaiul pe coasta de est a marii negre. De notat cele cateva femei care s-au miscat intre expuneri si felul in care imaginea lor nu se suprapune in toate cele trei negative, lasandu-se sa se vada fiecare individual

Catedrala sf. Nicolae din Mozhaisk

Femeie Uzbeka la intrarea unei iurte

Vanzator de pepeni in Samarkand, Uzbekistan

Imaginiile sunt preluate de pe Wikimedia commons unde o sa puteti gasi multe alte imagini din aceasi serie, prin magie expirarii drepturilor de autor. La fel, multe dintre informatiile pe care le-am folosit aici provin de pe pagina de wikipedia a artistului/rusului, pe care va invit sa o vizitati cu aceasta ocazie.