Despre nostalgie

    Nostalgia e o bestie ciudata. Legata parca de nimic anume o data ce ajungi destul de aproape de ea, vine ori de cate ori aduci in discutie trecutul. Refuz deocamdata sa cred ca reprezinta ceva semnificativ si ca spiritul ei este mai nobil decat latura evolutionist utilitara a sigurantei intamplarilor pe care sti cum s-au petrecut deja. Refuz sa cred ca momentul de fata este cu ceva mai prejos decat toate cele care au venit inaintea lui sau decat cele care vor veni dupa. Timpul are un fel de a se transforma in ceva cald si dulce o data ce ai pasit peste el, indiscriminat si nefondat, unic criteriu fiind trecerea sa, stare de lucruri care rapeste ultimei perioade din viata sansa ei la nostalgie. Asta daca nu cumva vreo divinitate sardonica a proiectat lumea sufletelor in asa fel incat sa includa si nostalgia, fapt poate mai tulburator decat existenta unei divinitati sardonice. Si totusi, cat de placut si usor este sa te abandonezi vaporilor euforici ai spectrului trecutului!

    Sa nu confuzi totusi nelinistea pe care o simiti atunci cu regretul, desi nu greu de facut, gustul urii fata de sine pentru abandonul pe care ti l-ai permis are o amareala distincta.

 

 

Reclame

Stop!

Craciun, craciun, da parca de la o vreme devine un pic cam mult, la fel ca o dimineata dupa un chef mare cand vezi sticlele pe jumatate goale, unele chiar rasturnate si prelinse, sau resturi de salatini si pungi de chispuri si parca nu mai ai asa la suflet perioada respectiva. Acum ca a trecut sarbatoarea apropierii sufletesti si a bradului impodobit am ramas cu sarmale care nu mai ajung chiar la toti, filme rasuflate de familie date la amiaza si cu timp liber pe care parca nu ai vrea chiar sa-l umpli cu vreo forma de munca dar si celelalte activitati le-ai cam epuizat si la filmele de familie nu e sanatos sa te uiti(iubiti-va mintea). Asa ca hai sa luam o pauza si sa ne intoarcem la ale noastre, uite o lucrare buna, originara din Sibiu si cred ca e a unui artist autohton:

 

 

Si acum tocmai ati citit postul cu numarul 100 de pe blog. Ce inseamna asta? Pai posturile de pe blog sunt intr-un numar rotund, pana maine, hehe!


Street Art/Graffiti sau cum am speriat lighioana

Street art-ul e graffiti in mare parte, dar graffitiul nu e tot street art. E ceva minunat in timpurile in care traim sa ai la dispozitie arta efectiv pe toate strazile si pe toate gardurile. Ma contraziceti? Nu ma credeti? Pai uitati-va mai atent la lumea pe langa care treceti in fiecare zi, la zidurile dosite in locuri intunecate, sau spatiile greu accesibile la inaltimi sau in locuri inguste. Fiti mai atenti cand treceti pe langa o pata de culoare aruncata aparent aleator pe vreun gard, in vreun gang, pe vreun zid proaspat vopsit, pe un trotuar, pe vreun stalp o banca un copac o masina sau oriunde v-ar putea purta imaginatia si probabil si un pic mai departe. Si acum ca ati descoperit o lume noua, o lume undeva la periferia celei in care traiati pana acum, aruncati dupa granitele memoriei 90% din ce ati vazut, toate acele obscenitati, jumatati de desene in totalitate prost facute si urari prost adresate si irelevant recepionate. Uitati ca gica o iubeste pe maricica si ca cineva a incercat sa desenze un ceva si nici aia nu i-a iesit. Si ramaneti cu un lucru cu adevarat deosebit, arta pura, expresia unor idei si a unor sentimente si senzatii proaspete, care s-au intamplat ieri si pe care le reseimtim azi si le vedem pe panza care e orasul. Cand sunt date la o parte cladirle cu paza la intrare si bilete scumpe si ramele aurii si toata asteptarea si brandingul de acel fel subtil si insidios, ramai doar tu cu opera curata si poti accepta si indragi mesajul care reuseste sa ajunga la tine intr-o astfel de intimitate.

 


Primul meu stencil!

Da, imi diversific incursiunile artistice in tot mai multe domenii, pana o sa gasesc probabil unul care o sa-mi placa enorm de mult sau pana cand le voi fi terminat pe toate, si atunci o sa ma apuc probabil sa inventez/descopar altele noi. Poate va asteptati la ceva obraznic, pus pe vreun zid cu vreun mesaj politic sau un comentariu social ironic si atunci trebuie sa-mi cer scuze si sa va deazamagesc, spunandu-va ca e doar vorba de un cuminte fulg de nea taiat intr-o noapte si imprastiat pe geamurile casei, ca sa aduc spiritul sarbatorilor, ostentativ, putin mai apropae de inimile noastre. Oricum, pentru ca lauda lipseste cu desavarsire pe aici, apropae la fel de mult ca si commenturile (Da, ma uit la tine! ), o sa zic ca am vazut spatii comerciala prin Sibiu cu fulgi mult mai urati decat asta, probabil ii facuse femeia de serviciu in pauza de masa, intre doua jumari. Enjoy!